Nici nu am bănuit…

Niciodată nu am bănuit pe o clipă că voi fi eu tristă, atât de tristă…
Eram așa de fericită, și atât de zveltă și senină în ziua de 22… Și brusc, pe 23 s-a schimbat totul…
Ea totuși a venit! Depresia, negarea, jelea și durerea… Am 40!
Nici nu am bănuit…
Nu e veșnic nimeni…și eu…
Pot dispărea în orice clipă… Care e sensul? Pentru ce m-am născut? Ce e mai departe? Cât de departe?
De ce atât de mult mă doare anume acum? Acum când mă văd împlinită în toate? De ce anume azi? La 40? De ce nu altădată?
Recunosc, nu eram pregătită…
Au trecut exact 30 de zile de stagnare și căutare… Mult somn și tristețe. Eu nu pot să cred…noi nu vom fi o dată…
Eu nu voi fi o dată…
Nici nu am bănuit…